|
Cristi Marculescu catalogheaza acest film ca fiind “suedez, impecabil, insuportabil, tezist, zdrobitor, ireprosabil”. Nu este chiar un film. Cel putin, nu in sensul classic. Involuntar este mai mult un mixaj.
 Un puzzle despre lumi interioare ce zac in noi. O oglinda a umanului sau a umanului ce degenereaza in inuman. O panoplie de microfragmente juxtapuse din cinci povesti intercalate. Cu siguranta, Involuntar a fost una din experientele extreme ale Festivalului de Film de la Cluj.
Filmul lui Robert Ostlund este o investigatie subtila, aproape lugubra a « spatiului interior ». Iti creeaza senzatia de lupa adusa in intimitatea launtrului sufletelor meschine, claustrofobe si totusi profund umane in mizeria si nimicnicia lor. Involuntar infatiseaza modul in care relatiile dintre individ si grupul din care face parte duc la comportamente absurde. Figurile din puzzle-ul acesta sunt variate : doua tinere umplu netul cu poze sexy, un bunic este lovit in ochi de un artificiu, un tip de revolta impotriva obiceiurilor orale ale amicilor sai de-o viata, o profesoara considera ca nici cele mai infecte progenituri, respectiv blonzii, nu merita atinse cu palmele sale. Un film cu adevarat kafkian. Un film-roman care invita la meditatii asupra conditiei umane si nu in ultimul rand asupra propriei noastre persoane. Filmul fragmentar al lui Ostlund te determina cu siguranta sa te apleci un un ochi, ala critic, asupra propriul interior. De ce Involuntar ? Poate, pentru ca fiecare dintre noi poate suporta la un moment dat un declick si imbraca haina unui personaj demn de literatura lui Kafka sau de dramaturgia lui Becket.
|
Comentarii