|
Un alt film pe care l-am vazut la TIFF. O productie Sri Lanka-Italia-Germania. Protagonistul acestui film este insasi societatea sri lankeza. Sri Lanka, cea desfigurata timp de 25 de ani de razboaie civile este personajul principal. Este povestea a 23 de barbati…politisti, ospatari, gropari, gigolo, contrabandisti. Aparent diferiti, un vis comun le uneste cugetul si simtirile : disperarea. Disperarea devine dorinta de a pleca spre Vest, nu conteaza ca e vorba de Italia, Germania sau Anglia pentru a munci si a aduce bani acasa. Dupa mai multe incercari legale de a obtine viza pentru Germania, mereu respinsa, unul dintre ei gaseste, pur intamplator, un afis despre un turneu de handbal ce urma sa aiba loc in Germania, turneu la care este invitata si Sri Lanka sa participe. Un mic impediment insa : Sri Lanka nu are echipa de handbal. In Sri Lanka nimeni nu joaca handbal. Aici, nimeni nici macar nu stie ce este handbalul mai exact si dupa ce criterii se joaca. Turneul urma sa aiba loc in Bavaria. Acest bilet catre Vest poate fi un raspuns la rugaciunile lor. Un bilet catre iad sau catre paradis insa ? Filmul face haz de necaz. Tragedia acestui popor exemplificata prin intermediul catorva destine lipsite de perspective si de mijloace materiale, aflate sub mecanica unor presiuni inimaginabile datorate saraciei este piperata cu umor, oarecum negru as spune eu, insa binevenit intrucat mai descretea fruntile spectatorilor parca mult prea ganditoare. Un film care te tine lipit de scaun pana la sfarsit. Un film care iti incordeaza muschii datorita schimbarilor bruste de situatii.
Producatorul Roberto Pasolini a afirmat, la sfarsitul filmului, ca povestea este reala. In timp ce lucra in Australia la un film cu Russel Crow si Nicole Kidman, Pasolini a vazut intr-un ziar un aricol scurt despre Sri Lanka care isi cauta echipa de handbal pierduta in Bavaria. Lucrul nu va fi simplu insa, deoarece echipa de handbal nu exista in mod oficial. Cei 23 de barbati care au disparut, dupa ce au pierdut trei meciuri in turneu, nu au fost nici pana astazi gasiti. Producatorul italian a mai afirmat faptul ca actorii sunt amatori si ca a fost nevoie de nenumarate negociri cu oficialii germani pentru a li se acorda acestor oameni vizele. Filmarile s-au produs in Germania timp de 11 zile. La sfarsitul filmarilor, unul dintre actorii amatori a disparut. Intrebat despre semnificatia cuvantului « machan », producatorul a spus ca este un termen de origine tamila insemnand « cumnat ». Machan a fost insa adopatat de intreaga comunitate din Sri Lanka, in ciuda diferentelor etnice sau religioase, in limbajul vorbit, fijnd inzestrat cu un alt inteles, acela de « tovaras », « frate », « camarad », « prieten ». Filmul merita vazut pentru ca este un film cu sri lankezi, realizat de sri lankezi pentru Sri Lanka. Merita cu siguranta si pentru ca a fost distins cu premiul Label Europa Cinemas la Venetia in 2008.
|
Comentarii