Must to see this movie. Un manager dintr-o corporatie este pus sa aleaga : ori se reprofileaza…la impins hartii sau la…facut menajul in aceeasi corporatie, ori e liber sa plece. Cum omul este un animal orgolios, creat si din pasta luciferica, decide sa paraseasca compania cu… usi trantind in urma sa. Mai avem un adolescent  introvertit care isi tot cauta modele de copiat pe la scoala. Hartuieste un prof. Apoi, incearca sa stabileasca o relatie cu adevarat profunda…profesorul insa prefera dispretul. Sa fii dispretuit de un elev costa mai putin, in fond, decat sa mentii o prietenie.

Intro-zi, in drumul spre casa, copilul aude din nowhere lectii de pian si… deodata stie ce vrea de la viata !
Ce mai avem ? A, da ! Un tanar de 18 ani care isi imbraca pasiunea pentru viata cu straiele discursului patriotic. Mai este si o mama, aflata intre toti acestia, care trebuie sa-si asume in fiecare zi rolul de stalp suprem al intelegerii. Este insa suficient de umana sa arunce pe fereastra acest rol. Toate aceste chipuri pierdute in drama unei Japonii lovite de criza globala, o criza sinonima cu molima care inseamna mai ales invazia chineza cu muncitorii ei ieftini si cu functionarii pregatiti olimpic.
In regia lui Kiyoshi Kurosawa, filmul este o radiografie extrem de minutioasa a societatii japoneze, un tablou contemporan subtil al unei lumi aflate intr-o delicioasa prabusire. O lume sufocata de idiosincrazii. Un final neasteptat care redefineste nivelul conceptual al filmului. O altfel de sonata. Filmul acesta se asculta. Are o muzica interioara ce seamana cu o lectie de pian.

Comentarii

Nume *
Email (Pentru verificare & Reply)
Cod   

Trimite comentariu