In societatea actuala motivul mastii este mai mult decat omniprezent. Fie ca e vorba de birou, de iesirile in societate sau de scenetele din interioul cuplului, avem tot mai mult senzatia ca ne regasim intr-un etern bal mascat. Ambalajul arata una, insa de cele mai multe ori, el ascunde cu totul altceva.

Cine suntem cu adevarat? De unde aceasta manie de a arata altceva decat ceea ce suntem in realitate, adica de a parea? A fi, a parea, a trisa...traim intr-o lume superficiala, construita din pareri, din impresii nefondate. Influentele modei, cosmeticile, operatiile estetice (pentru cine isi permite), bunurile, creditele, conturile, toate ne ajutam sa parem, sa fim altfel decat suntem.

La birou, adoptam tot felul de strategii care sa mascheze "absenta" si cautam "sa periem" seful, sa zambim colegilor, chiar daca gandim cu totul altceva. In societate, afisam aproape intotdeauna o masca, incercam pe cat posibil sa fim asa cum isi doresc ceilalti, incercam sa ne aliniem la standardele sociale si sa raspundem asteptarilor celorlalti, fara sa ne mai intereseze de propriile asteptari sau dorinte.

Poate ca ar trebui sa ne amintim ca exista un fel de a fi si de a vorbi, o atitudine proprie  fiecaruia, "innascuta", specifica, autentica si ca fiecare se face placut tocmai prin aceste calitati. Exista o eleganta a femeilor cu kilograme in plus, asa cum exista o feminitate a femeilor in varsta sau o tarie a celor micute. Fiecare are o originalitate, un specific de care, atunci cand incearca sa-l schimbe, nu are decat de suferit. Cine a spus ca e lucru usor sa fii tu insuti?

Daca birou mascam nepriceperea, lenea sau antipatiile, iar in societate camuflam lipsurile materiale (pentru ca totul trebuie sa straluceasca la exterior, nu-i asa?) sau rufele murdare din familie, acasa este poate singurul loc in care ne permitem sa ne tradam. Dar ce ce sa ne permitem? Multi doar in acest spatiu se dau de gol...e mai greu sa mimezi iubirea sau multumirea de sine. Suntem extrem de interesati sa ne facem placuti, populari in ochii celorlalti. Pe cat de interesati suntem de acest lucru, pe atat de lasi cu noi insine, in sensul ca nu vrem sa recunoastem acest interes sub nicio forma. Falsitatea fata de noi insine este poate cea mai perversa forma a trisatului. Macar atunci cand ajungi acasa, si te regasesti singur(a) doar cu tine insuti (insati) fii sincer(a) si recunoaste-ti obsesiile, neajunsurile.

Iti propunem sa iei o pauza si sa stai de vorba cu tine la o cafea sau la o bere. Incearca intr-un moment de ragaz sa afli acre este parerea ta sincera despre tine si raspunde-ti la intrebari de genul de ce esti nemultumit(a), pe cine incerci sa copieze, de ce ii invidiezi pe ceilalti, care a fost cel mai pebinil moment sau cand ti-a placut ultima oara de tine. Mediteaza. Vei vedea ca schimbarile se vor simti imediat.

Realizeaza un sondaj de opinie, joaca-te de-a sociologul si intreaba-i pe cei apropriati dar si mai putin apropriati ce parere au despre tine. Confrunta parerile celorlalti cu parea ta. Analizeaza-ti prioritatile. Scrie pe o foaie de hartie defectele si calitatile tale. Poate suna haios, dar ceste lucruri te pot ajuta. Nu uita ca, pentru ca ceilalti sa aiba o parere buna despre tine, este necesar ca tu sa ai o parere buna despre tine. Parerea buna despre tine implica o buna cunoastere despre tine insuti, o clasificare a dorintelor si a prioritatilor. Pentru ca ceilalti sa dea dovada de sinceritate, trebuie ca su sa dai mai intai dovada de acest lucru. Pentru a renunta la masca trebuie sa-ti raspunzi la intrebarea cine esti.