Poate ca ar trebui mai degraba, sa ne intrebam de ce mintim, in general, femei si barbati deopotriva. Nimic nu este mai dureros decat sa aflam, la un moment dat, ca partenerul de viata ne-a ascuns un lucru important si sa descoperim ca, in realitatea, vorba aceea, aparentele inseala.

Este greu sa gasim un raspuns la aceasta intrebare si sa explicam minciuna. Minciuna are la baza sa un fenomen psihologic destul de complex, fenomen care tine de fiecare in parte. Mint barbatii mai mult decat femeile? Stapanesc femeile mai bine arta inselaciunii?

De cele mai multe ori, mintim din convenienta, pentru ca ne este la indemana si pentru ca e mai simplu sa ascunzi un lucru nedorit decat sa-l dezvalui. De cele mai multe ori, acestea sunt minciuni nevinovate care sunt spuse pentru a salva ceva, o situatie. Se pare ca, barbatii au o modalitate diferita de a minti, prin comparatie cu femeile. Sau, au alta motivatie. Specialistii sunt de parere ca barbatii folosesc adesea psihologia inversa. Cand partenera sa este confuza, barbatul apeleaza adesea la minciuna. In acest context, minciuna i se pare necesara pentru a-si convinge si linisti partenera. De cele mai multe ori, cand barbatul este "incoltit", el va apela la diverse tertipuri pentru a-si calma partenera. Ei vor incerca pe cat posibil sa evite "cicalelile" si discutiile lungi care, dupa parerea lor, duc spre nicaieri.

Un alt lucru marcat de psihologi este acela ca barbatului nu-i place sa-si ceara iertare. Foarte rar un barbat isi va cere iertare in mod explicit. De cele  mai multe ori, o va face implicit, prin dovezi de afectiune si mai multa atentie. Rareori, el isi va recunoaste in mod deschis greseala.

In alte cazuri, barbatii mint pentru a evita conflictul sau o confruntare stresanta. La polul opus, femeile sunt mai calculate si prefera sa mearga pana in panzele albe si sa afle adevarul, indiefrent de urmari.  Barbatii mint aproape intotdeauna...mai ales in perioada de curtare.  Atitudinea "i'm the man" ii va determina aproape de fiecare data sa-si "rescrie" trecutul si sa fabuleze atunci cand vine vorba de foste, de job, de salariu, de calatorii. Exact ca si copiii, ei simt nevoia sa se laude, sa fie intotdeauna "printi" si "feti-frumosi" in ochii iubitei. Minciunile "copilaroase" binedispun, de cele mai multe ori si, poate ca ar trebui trecute cu vederea. Minciunile adevarate insa, ranesc. Cel mai adesea, minciuna este interpretata si ca o bariera, ca o protectie sociala. Ne este teama sa ne dezvaluim si, de multe ori, mintim "nevinovat" in legatura cu lucruri marunte, pentru a fi acceptati de ceilalti, pentru a ne integra mai bine societatii si standardelor ei, pentru a atrage atentia asupra noastra.