Intrebarea la care am sa incerc sa raspund in cele ce urmeaza este : “Exista sau nu comunicare perfecta?”. Dincolo de tot ceea ce invatam, ca si tehnici de comunicare, de influentare, etc. exista oare o modalitate de a comunica in mod perfect? Oare vom reusi vreodata sa ne cunoastem in esenta atat de bine incat sa-i putem spune celui de langa noi exact ceea ce vrea sa auda? Desigur, acum am aflat cum poti sa eviti un raspuns, cum sa te sustragi de la anumite situatii, dar adevarata provocare mi se pare ca este incercarea de a comunica, de a te armoniza perfect cu cel ce recepteaza mesajul.
In primul rand, pentru a comunica perfect trebuie cunoscut caracterul receptorului. Cu cat ii cunosti mai bine reactiile, cu atat vei reusi sa produci reactia de care ai nevoie in conversatie. Exista insa o problema si aici. Reactiile indivizilor nu depind numai de caracter sau de personalitate. De multe ori sunt influentate de factori externi, independenti de subiect. Este esential sa luam deci in calcul si starea pe care i-o creeaza receptorului mediul in care se afla (de nervozitate, de curiozitate, de calm). Toate acestea sunt variabilele in functie de care trebuie sa ne adaptam discursul.
O alta variabila ce trebuie luata in calcul este starea celui cu care comunicam in momentul in care procesul se produce. In functie de aceasta, va trebui sa ne comportam fie calm, fie exuberant, pentru a-i transmite receptorului ca suntem pe aceeasi lungime de unda cu el. Comunicarea nonverbala este esentiala, orice gest al receptorului trebuind interpretat. E cunoscut deja ca nimeni nu face nici un gest fara sa aiba o anumita intentie, constienta sau nu. Desigur, unele sunt mai discrete, altele dimpotriva. Insa fiecare gest are o insemnatate.
Nu trebuie de asemenea ignorata perceptia pe care o are receptorul asupra emitatorului. Comunicarea perfecta nu se poate produce decat daca ne comportam conform imaginii pe care receptorul si-a format-o despre noi (desigur, asta in caz ca perceptia este un pozitiva). O greseala grava si un esec al procesului comunicational este neredresarea imaginii de sine in fata emitatorului. Simple complimente, si fraze pe gustul receptorului nu vor fi suficiente pentru a obtine un feed-back pozitiv, daca imaginea despre emitator este negativa. Este esential, deci, ca emitatorul sa fie in ochii receptorului o imagine placuta.
Nu in ultimul rand subiectul discutiei trebuie sa fie pe placul receptorului.
Este foarte usor sa urmezi toate aceste reguli intr-o conversatie normala, insa cand discutam despre comunicarea de masa, unde emitarorul se adreseaza unor publicuri largi, situatia se schimba radical. Desi regulile sunt aceleasi, probabilitatea ca mesajul sa fie receptat gresit, sau mai grav, sa nu fie deloc receptat, creste considerabil, caci e foarte greu sa distingem caracterul publicului si reactiile lui, fiind vorba de un numar foarte mare de oameni. De aceea, in comunicarea de masa este esential ca mesajul si comportamentul emitatorului sa fie fara cusur, in asa fel incat probabilitatea unui feed-back negativ sa fie diminuata.
In concluzie, pentru o comunicare perfecta avem nevoie sa cunoastem caracterul receptorului, starea lui de spirit in momentul comunicarii mesajului, dar si gesturile si mimica fetei sale, care ne pot oferi indicii importante cu privire la receptarea mesajului nostru.