Acest "versus" inteles ca "impotriva", ca "rivalitate", ca "razboi" intre barbati si femei a devenit in ziua de astazi mai mult un cliseu. Intrebarea este daca se mai poate vorbi in societatea postmoderna de o lupta intre barbati si femei. Traim intr-o societate libera in care situatia civila a femeii s-a ameliorat. Se poate vorbi de o maturitate legala a femeii (dreptul  de a-si exercita parerea prin vot, desfiintarea statutului de fiinta superioara a barbatului, divort, custodie). Atunci, de ce continuam sa ne manifestam ca si cum am actiona unii impotriva celorlalti? Desi,  in contextul actual nu i se mai poate refuza unei persoane de sex feminin o promovare, o angajare sau orice altceva doar pe motivul discriminarii de gen, femeile moderne continua sa se simta discriminate si sa manifeste un oarecare complex de inferioritate. Unele domenii au ramas inca predominant masculine. Sa fie complexul acesta de inferioritate sau autocompatimire o mostenire genetica a trecutului?

Pe de alta parte, cred cu convingere ca fiecare barbat, indiferent de mediul social din care provine, de profesia pe care o exercita, de statutul sau social are ascunsa in el insusi o doza de misoginism. Doar ca, misoginismul se manifesta diferit. Avem de-a face cu un misoginism "elevat", un misoginism voalat sub masca "civilizarii". Traim inr-o epoca a civilizatiei in care oamenii trebuie sa se comporte civilizat in societate. Nimanui nu-i mai poate impune unei femei sa se reduca doar la rolul de a fi mama si sotie. Era inferioritatii femeii in raport cu barbatul sau a devenit arhiva istorica. Nu cred ca se mai poate vorbi de o societate predominant patriarhala, dar nici de una predominant matriarhala. Tendinta generala in societatea postmoderna este cea de unisexualitate. Se poate observa o estompare a diferentei de gen. Cel putin la nivel mediatic, social si cultural se promoveaza aceasta directie. Femeile adopta un stil masculin in vestimentatie, iar barbatii au inceput sa acorde mai multa atentie ingrijirii folosind produse cosmetice. Avem barbati si femei manageri deopotriva. Barbatii beneficiaza de concedii parentale, iar femeile sunt preocupate de sport. Sunt exemple minore, poate irelevante, doar consemnari la nivelul faptelor cotidiene. Insa, toate acestea vorbesc despre uniformizarea diferentei de gen, cu atat mai mult cu cat alte subdiferente, daca le putem numi astfel, ale sexualitatii se manifesta tot mai pregnant: transexualitate, homosexualitate, lesbianism. Intrebarea care se pune astazi este in ce masura ne poate defini sau cum ne mai poate defini genul? Mai putem interpreta diferenta de gen ca pe o bariera, ca pe o limita sau ne putem situa dincolo de ea?

Simone de Beauvoir spunea in cartile sale, vorbind despre feminism, ca "nu ne nastem femei, ci devenim femei". Am putea foarte bine afirma "nu ne nastem barbati, ci devenim barbati". Cu alte cuvinte, este vorba de alegere si posibilitatea de manifestare libera, de construire a propriul gen, a propriei personalitati. Exista persoane care se nasc in trup de barbat dar cu o constiinta feminina sau invers. Se poate observa, un fenomen de migrare de la un gen la altul, o nevoie acuta de reinventare. Nu stiu ce ar mai fi de spus, poate doar ca, vom reusi sa fim cu adevarat liberi, atunci cand vom renunta la diferentele de gen. Cand vom inceta sa judecam o persoana dupa sex, cand vom renunta la ideea de a spune barbatul manager si femeia manager ci, pur si simplu managerul.