Intrebarea aceasta persista in mintea fiecarui parinte. Specialistii spun ca cei mici mint din nenumarate motive. In esenta, toti copiii mint, iar mincuna face parte din procesul de dezvoltare al copilului. Minciuna insa ii deranjeaza pe parinti. Mullti se intreaba ce ar trebui sa faca sau ce masuri ar trbui sa ia atunci cand progeniturile mint.

Psihologii explica faptul ca la un prescolar minciuna este ceva comun. La aceasta varsta, copilul nici macar nu intelege ca a minti este necinstit. Ei atrag atentia asupra faptului ca parintii nu ar trebui sa pedepseasca aspru copiii prinsi cu minciuna in sac. Insa, ar trebui sa profite de ocazie si sa le explice ca minciuna este un lucru rau. Multi copii la aceasta varsta mai mult inventeaza povesti, decat sa minta in adevaratul sens la cuvantului. Povestile imaginate care, de obicei sunt adevaruri exagerate, ascund dorinte ale micutilor. Un alt motiv pentru care cei de varsta prescolara mint este atunci cand vor sa evite ceva. In orice caz, in aceasta perioada ar trebui sa inceapa educatia celui mic si construirea unei relatii bazata pe incredere inre parinti si copii. Micutilor ar trebui sa li se explice ce este adevarul si de ce el trebuie spus de fiecare data.

La cei de varta scolara, minciuna este considerata un act voluntar. La aceasta varsta ei pot deja intelege faptul ca minciuna nu este buna. Ei mint fie pentru a impresiona, pentru a ascunde ceva sau a proteja pe cineva, fie pentru ca i-au vazut pe adulti mintind. Este intotdeauna dificil pentru un parinte sa-si dea seama daca copilul sau minte sau nu. Psihologii spun insa sa acordam atentie si sa invatam sa citim limbajul trupului. Un copil se tradeaza intotdeauna cand minte prin gesturi, expresiile chipului, nervozitate, evitarea subiectului, anxietate, evitarea contactului direct de priviri si multe altele.

Psihologii recomanda "pedepse" pentru micutii mincinosi. Nu este vorba de corectii dure, ci de "mici santaje emotionale" cum ar fi dezamagirea parintilor. Parintii trebuie intotdeauna sa-si manifeste dezamagirea, deceptia fata de minciuna copilului lor. Daca cel mic isi recunoaste vina, atunci ei trebuie sa fie mai indulgenti si sa treaca la explicatie. De asemenea, copiii ar trebui laudati si incurajati atunci cand spu adevarul. Aveti grija sa nu incarcati copilul cu o vina sau un sentiment al rusinii exagerate. Pe de alta parte, ar trebui urmarita directia minciunilor. Daca parintii baga de seama ca cel mic minte pentru a-si spori increderea in sine sau pentru a spori altora increderea in sine, atunci ei trebuie sa gaseasca o modalitate de a discuta cu cel mic si de a-l face treptat sa capete incredere in sine si sa renunte la minciuni.

Profitam de aceasta ocazie pentru a anunta aparitia unei carti in colectia de psihologie practica a editurii trei intitulata "De ce mint copiii? Cum pot incuraja parintii sinceritatea" semnata de Paul Ekman, profesor de psihologie la Universitatea din California, specialist in problema expresiei emotiilor si a minciunii. Poate va va fi cu folos.

Comentarii

Nume *
Email (Pentru verificare & Reply)
Cod   

Trimite comentariu