| Radu Mihai Crisan; Autoaparare psihica. Cum sa devii imun la manipulare |
 |
 "Invatamantul este menit sa creeze personalitati organice. Acestea sunt constiente ca viata este un sistem de interdependente multiple si isi pun,din proprie vointa, viata in slujba unui principiu moral subordonator. Ancorarea profunda in spiritualitatea si experienta neamului lor le ajuta sa reactioneze eficient in fata dificultatilor,chiar si atunci cand se ivesc pe neasteptate. Acum insa,scoala creeaza tipul omului universal- de nicaieri si de peste tot, lipsit de viziunea globala asupra asupra lumii si a existentei. Rupt de traditie si de mediul in care a trait,acest om este incapabil sa faca fata neprevazutului. Orice banda politica il poate manipula,fara ca el sa bage macar de seama. Ii sta in putere sa se autoredreseze individual,utilizand parghii precum: gandirea, cultura, munca, cinstea, economia,gimnastica,meditatia, contemplatia si rugaciunea".
Citatul ii apartine doctorului in economie Radu Mihai Crisan si apare in incipitul cartii "Autoaparare psihica. Cum sa devii imun la manipulare" si reprezinta de fapt teza acestei carti,punctand pe scurt ceea ce se va argumenta in paginile ce vor urma: deficientele invatamantului de tip modern, ratacirile omului modern, dar si caile acestuia de salvare. Pentru a realiza intreaga lucrare, Crisan se foloseste de lucrarile oamenilor de cultura-Eliade, Eminescu, Georgescu-Delafras. Cu ajutorul acestora,reuseste sa formeze un plan de salvare al individului si plecand de la acesta,al intregii umanitati ,plan care odata pus in aplicare ar indrepta mintea individului catre adevar, noblete si demnitate. Crisan, preia critica pe care Iorga o face educatiei in lucrarea ôIdei asupra problemelor actualeö, aratand ca scoala moderna nu tine cont de valorile traditionale si morale care definesc insasi natura umana , ci astazi se face o ôscoala de specialitati,nelegate intre ele,un fel de spirit comun al caror scop nu e in societate,ci peste ea si,poate chiar impotriva eiö. Problema, de fapt, este aceea ca edcatia copiilor nu este in spiritul rezolvarii problemelor presante ale societatii, astfel nerealizandu-se un progres solid al umanitatii. Chiar mai grav decat aceasta, consemneaza Iorga, este aceea ca avand o educatie dincolo de viata, dincolo de ôrealitateö, umanitatea nu se poate intelege pe sine ramanand inchistata in credinte impuse, aceasta anihilandu-i entuziasmul si dorinta de evolutie, devenind ôumanitate strambata si imputinataö. Aceasta fiind problema esentiala, Crisan incearca sa descopere calea salvatoare din cercul vicios, incearca sa arate calea elibaratoare, atprin care omul isi poate recapata demnitatea. Astfel este adusa in discutie cultura care pare a fi inceputul desteptarii. Prin cultura omul isi descopera o alta facultate,aceea a gandirii. Scarlat Demetrescu spunea ca ôcel mai puternic instrument de autoaparare impotriva agresiunilor este subtilizarea si fabricarea continua a materiei noastre mentale prin propria noastra gandire,reflectare la ce am facut si la urmarile faptelor noastre ,reflectare la ceea ce va trebui sa facem si analizarea sub toate aspectele a efectelor ce vor urmaö. Cartile sunt o parte foarte importanta a culturii, Mircea Eliade insusi spunea ca ôfunctia primordiala a lecturii este de a lumina riturileö, de a incerca si cititorii, asemeni personajelor din cartile citite sa ia act de marile dileme ale existentei. Lectura sensibilizeaza pana la empatie,analizand lucrurile in profunzime si dand ocazia cititorului sa fie instanta de judecata a personajelor si conflictelor prezentate. Cu cat oamenii vor afla si vor cauta intelesuri in lectura(si implicit in cultura) cu atat calea lor va fi luminata, pentru ca numai cu ajutorul ei ne putem construi un ideal,proiectand astfel sens intregii vieti. Urmarindu-ne scopul nu vom fi tentati sa ne dedam placerilor frivole, ci vom incerca pe cat posibil sa muncim pentru a ne indeplini idealul. Ajungem astfel la un alt prag in drumul spre desteptare si spre descoperirea valorilor si anume munca. Petre Georgescu-Delafras arata ca ômunca ne procura adevarata fericire pe care o cautam zadarnic aiureaö. Fericire,care vine nu atat din activitatea in sine, ci mai mult din sentimentul de implinire pe care il resimtim ca am castigat ceva prin munca cinstita. Cinstea este,in viziunea lui Crisan, o alta parghie de care individul trebuie sa se agate in drumul sau spre iluminare. Vorba din popor ômai bine sarac,dar cu fata curataö trebuie sa devina un adevarat motto pentru aceia ce doresc sa se elibereze de chingile manipularii. Impunandu-ne sa cinstim adevarul, ne va fi imposibil sa nu il apreciem si la ceilalti, iar minciuna va fi treptat inalturata. Manipularea, nu este nimic altceva decat minciuna, iar o minte antrenata o poate depista, ferindu-se de ea si descoperindu-i fatarnicia. Urmatoarul pas, dupa descoperirea culturii,intelegerea ei prin intermediul gandirii, dupa descoperirea beneficiilor muncii urmeaza aspectul ecnomic. Sa fii econom este porunca esentiala pentru a fi fericit. Agoniseala il determina pe om sa spere la mai bine,si in final ajuta umanitatea sa ajunga la dezvoltarea economica. Eminescu declara "dintre cel ce castiga zece si cheltuieste unsprezece si cel ce castiga doua si cheltuieste una, acesta din urma e bogat,iar celalalt e sarac". Petre Georgescu-Delafras concluziona cultura, munca, cinste, economie sa fie vesnic prezente in mintea noastra-ele sa fie adevaratul nostru crez- si sa fim siguri ca niciodata nu vom avea prilejul sa ne plangem de prea multe amaraciuni in viataö. Daca aspectele legate de viata de comportamentul zilnic au fost aranjate ramane corpul. Intrucat o minte sanatoasa nu poate fi decat intr-un corp sanatos,gimnastica este foarte importanta. Miscarea in aer liber,dimineata sau seara este esentiala pentru sanatate. Buna dispozitie pentru orice fel de activitate e in stransa legatura cu soliditatea corpului si cu buna dispozitie a stomacului. Dincolo de aspectele de zi cu zi,care sunt importante pentru individ,dar insignifiante in marea ordine a lucrurilor este realitatea vietii. Nu frumoasa,sau revigoranta,dar adevarata. Desi, prin intermediul culturii si al muncii reusim sa proiectam un sens personal vietii noastre, trebuie sa luam in considerare si problemele esentiale care au bantuit gandurile filosofilor de-a lungul istoriei :si anume scopul vietii. De ce traim? Meditatia ne mentine ancorati in realitate. Despre functia acestui exercitiu spiritual Mircea Eliade spunea ca este aceea de a aminti omului legile de fier care il conduc, si ca este acel exercitiu prin care omul incearca sa se apropie de marile realitati, realitatea mortii sau nimicnicia vietii omenesti. Fiind familiarizat cu aceste realitati,omul poate sa le inteleaga in detaliu prin contemplatie,reusind astfel sa se impace cu soarta lui,dar mai ales cu iminenta mortii. Incercarea de a nega aceste realitati poate fi reconfortanta,dar niciodata nu da fericire,ci doar senzatia de confort,de aceea cea mai obsinuita confuzie in lumea moderna se face intre fericire si confort. Exercitiul contemplatiei nu este altceva decat cunoasterea reala ,concreta, exeperimentala a acestor realitati ultime. "Prin contemplatie, omul intelege global marele miracol al Vietii,prin el isi aminteste de celalalt miracol,al mortii"(M. Eliade). Odata ce omul isi recapata demnitatea trebuie sa isi cunoasca si pozitia in ordinea fireasca a Lucrurilor. rugaciunea il va ajuta sa inteleaga ca exista Cineva sau Ceva dincolo de om,dincolo de puterile acestuia caruia trebuie sa i se supuna. Rugaciunea il ajuta pe om sa capete modestia de care are nevoie pentru a trai miracolul Vietii deplin. Valeriu Popa spunea ca "prin credinta si stiinta trebuie sa ajungem la convingerea ca nu suntem independenti,ci dependenti,modul de dependenta fata de Ceva sau Cineva va fi demonstrat maine". Crisan a ilustrat calea de a ne elibera de gandirea dogmatica in noua pasi: prin cultura,prin actul gandirii,prin munca cinstita,prin economie,prin intretinerea corpului,prin meditatie si contemplatie si nu in ultimul rand prin rugaciune. "Din viata nu ramai decat cu cunostintele stiintifice acumulate din toate domeniile si cu faptele de iubire morala. Asta e bagajul cu care pleci sus. Asta e toata averea ta, tot ceea ce facem se inregistreaza undeva in finitul care ne inconjoara si cand plecam din viata ne reintalnim cu noi,fiind direct raspunzatori pentru tot ce am facut". Aceasta trebuie sa retinem de-a lungul vietii,daca vrem sa obtinem fericirea si eliberarea de dogme. |
Comentarii